Pornit în căutarea de noi itinerarii,

Apuc pe drumul ţării cu nucii tot mai rarii,

În spate cu desaga de cărţi şi manuscrise,

Imaginând prin vremuri trecute ori promise

Din câte-au fost şi câte „ar fi putut să fie”,

O Cronică pe care doar neamul meu o ştie.

Îl fericesc prin timpuri cu-a patriei cinstire,

Eu, fiul lui, alesul din om şi omenire,

Oglinda lui, povestea şi martorul, şi gândul,

Ca umbra, printre dealuri, în rostul meu urmându-l.