Într-un platou negru, la nr 3 bordel,

Unde-și face veacul un răspopit mititel,

Plânge și suspină Gâdea Mihăiță,

dor de dos de Felix pe-a lui guriță;

Căci la pușcărie mogulul lui iubit,

A plecat cu duba și n-a mai venit.

Însă Mircea Badea lângă el veghează

Și cu dulci limbuțe îl îmbărbătează. Orologiul sună noaptea jumătate La Antenă-n poartă oare cine bate?

- „Eu sunt, Mihăiță, Ciuvică-al tău iubit;

Eu, și de la crâșmă, mă întorc