Asediul Vienei o fi fost cândva!
Acum e pace multă şi iubire.
Mâine voi fi la Melk, la mănăstire
să traversez un timp de mucava.
A nins fără zăpezi! Ai mai văzut?
Doar cu lumini şi cu eternitate!
Înoată păsările-n nori de lut
şi-o roată cocoşată-mi creşte-n spate.
Stau mut. Îmi trec mulţimile prin carne
şi se golesc palatele de miez…
Iată-l pe împăratul huhurez,
cum ţine ţapul frigului de coarne!
Nu vreau acasă! Nu vreau nică