Poemele din cea mai recentă carte a Mariei Elena Cuşnir, „Depărtările visului” (Editura Opera Magna, 2015), poartă culorile stinse ale „amurgului toamnei mele”, în foşnetul nostalgiei şi al declinului, cu strigătele de tânguire ale păsărilor, în „spasmele zorilor”.

Ca în proza din „Dialog cu umbra mea”, poezia din „Depărtările visului” se circumscrie unor teme şi motive comune; mai întâi, muntele care e salvarea din cenuşiul derizoriu al trecerii vremii pentru că, ia