E nevoie-ntre stânci de poduri
uriaşe de miere: mai aprigă decât fiarele,
mai pătrunzătoare ca smirna, întrecând
în strălucire zăpada şi prăvălită-n adâncimi,
cu un răcnet mai presus de mugetul apelor –
dar cât de împăcată. De-o savoare
peste preţul victoriei.
Miere din plin se cere, o să afli, ajuns
pe tărâmul unde o piatră măruntă, fumurie,
cu feţe şlefuite, se bucură la soare de milenii,
imobilă, fără a şti că este chintesenţa