Revenită mai devreme din călătorie, soaţa,

A intrat în dormitor, pe la patru, dimineaţa.

Aprinse veioza mică, cât de cât, să lumineze,

Să nu bată prea puternic, soţul să nu-l deranjeze.

Când văzu patru picioare, de sub plapumă, ieşite,

Zise doar în gândul ei, „urările” potrivite …

Apoi apucă bastonul, şi lovi la disperare,

Până nu mai avu forţă, până la epuizare …

Coborî la un „non stop”, să-şi revină cu un vin,