Când mă întâlneam cu Vreju, îl vedeam prost îmbrăcat,
Fără nasturi la cămaşă, pantalonu’ necălcat,
O giacă decolorată, un flanel mototolit,
Pantofi nefăcuţi cu cremă, ce să mai, un jerpelit!
Nu puteai să ieşi cu Vreju la o ţuică, la o bere,
Că se-auzea murmurând: „Ie-te-te, la ăsta, vere!” …
Nu mai pui că făcea foamea, … se-adusese de spinare,
De urzici, de dragavei, ca o toartă de căldare …
Acum, Vreju este altu