“Dacă am putea umple de cerneală oceanul

Şi fiecare fir de iarbă ar deveni condei,

Dacă lumea întreagă ar fi un pergament,

Iar oamenii scribi, cu toţii,

Ca să aştearnă în scris iubirea

De Dumnezeu, Stăpânul Stăpânilor,

Oceanul de cerneală n-ar fi de ajuns

Şi prea îngust ar fi pergamentul,

Chiar dacă l-am întinde în văzduh,

De la o margine la alta a zării”.

Sunt zece din cele nouăzeci de versuri ale imnului liturg