De o lună, Pandalache făcea mofturi la mâncare,
Punându-şi mereu stăpânul, într-o mare-ngrijorare.
Nu voia să se atingă de nimic, nimic, nimic,
Rareori când mai gusta sau mirosea câte-un pic.
L-a dus la veterinar, i s-a făcut consultare,
Dar Pandalache, nimic … nu se-atingea de mâncare.
I-aducea delicatese de la raionul canin,
Îl ruga cu ce-i mai bun, îi oferea ce-i mai fin …
Tot degeaba … Pandalache punea botul,