Căuta de zor, Păluga, prin porumbi, în lung şi-n lat,

Că-şi pierduse prinprejur, bunătate de bărbat.

Nu ţinea cont de arşiţă, de hupoarea din cultură,

Păluga-şi căuta soţul, bunul ei, din bătătură.

Cum umbla ea, prin porumb, căutând la disperare,

Obosită, leşinată de atâta căutare,

Întâlni, ieşind afară, la capul dinspre islaz,

Pe o altă necăjită, tot cu acelaşi necaz.

-Mi-am pierdut bărbatu, fată, şi uite, nu-l mai găsesc!

-Şi eu