Se-nţelege că Măriţei îi mergea-n bucătărie,

Din moment ce se-auzea fredonând o melodie.

Părea că-i îndrăgostită, că prea le zicea cu foc,

Când mesteca prin tigaie, când umbla din loc în loc.

Chiar şi Gară sesizase că-i mare foc, la Măriţa,

Când începuse să-i zică ce şi ce, din „Periniţa” …

Crescu inima în Gară, când i se făcu plăcerea,

S-audă glasul Măriţei, mult mai dulce decât mierea:

-Ce vrei puişor, să papi; peşte la grătar, purcel