Un bolnav şi un beţiv, pe-o bancă stăteau de taină,
Unul cu o sticlă-n sân, altu-n buzunar la haină.
Când şi când, bietul bolnav, bea din sân, un ceai amar,
Tot la fel şi beţivanul, bea rachiu din buzunar.
– Ia spune, zise beţivul, de ce eşti bolnăvicios,
Că bei ceai, iar eu, rachiu, şi iată, sunt sănătos!?
Sunt beţiv, umblu năuc, uneori mai îmi revin,
Indiferent că beau ţuică, bere, coniac sau vin!
După aia, m-apuc iar, iarăşi beau