Când nu se mai aştepta să mai fie cum a fost,

Când îl credea pe bărbat un bătrân casat şi prost,

Când credea că tot cea fost verde, dulce, s-a uscat,

Când credea că „toată treaba”, e gata, s-a terminat,

Când credea că „gata neică, nu mai e ce-a fost o dată”,

Într-o noapte, Vişinica a simţit că-i mângâiată!

Mâna lui, gigaşa mână, luneca pe gât, pe păr,

Ajungea până la coapse, o întorcea în răspăr,

Chiar pe faţa-i tremurândă şi pe piept,