Blegu nu lua în seamă, când se văita Clăpăuga,
Mai ales la ceas de seară, după ce-şi isprăvea ruga.
El încerca să-i explice că nu sunt ei vinovaţi,
Dacă aşa le-a fost soarta, ca să fie urecheaţi …
-Da, bă Blegule-nţeleg, să fi fost unu’ din noi,
Urecheat în halu’ ăsta, dar uite, că amândoi!
-Lasă fă, n-are nimic, n-are rost să mai îndrugi,
Doar sântem în rând cu lumea; nici parlamentari, nici slugi!
Şi-apoi, nu şti care-i treaba, poate