De fiecare dată cînd m-am dus în vizită la Ștefan Bănulescu s-a întîmplat să fie și vară, și cald. Prima oară, îmi făceam lucrarea de diplomă în care unul dintre capitole era despre el, idolul meu dintre scriitorii români. Îndrumătorul lucrării mele, profesorul Eugen Simion, mă sfătuise să mă întîlnesc cu autorul Cărții Milionarului, pe care pînă atunci îl văzusem numai pe stradă. Locuiam în același cartier, ne salutam, adică eu îi dădeam bună ziua, iar Bănulescu, politicos, îmi