Cu botul lai, cu lâna, claie,

Privea pe câmp, o tâmpă oaie,

Cum un ciulin neruşinat,

Pe şesul ei s-a aciuat.

Îl luă de-ndată la-ntrebări,

Ameninţându-l cu urmări:

– Ia să îmi spui, ciulin obraznic,

Ai prins momentul că n-am paznic

Şi ai pătruns aşa-n câmpie?

Cu ce îmi răsplăteşti tu, mie?

– Cocoană oaie, nu-ndrăzneam,

Dar ceva-n gând, de mult aveam …

Şi iată cu ce-ţi răsplătesc:

În toamnă vreau să-ţi dă