„Dacă ascultați pe înserat zgomotul produs de cei care dreg și pregătesc uneltele de muncă, lătratul nerăbdător al câinilor care așteaptă să fie hrăniți și eliberați din lanț, când și când un muget de animal ori un cântat de cocoș, veți simți liniștea eternității timpului în desfășurare“, spune Constantin Câșlaru în monografia sa „Giurgița – satul meu natal“.

Noi nu am trecut prin Giurgița în amurg, ci în plină zi, când localnicii sunt prinși cu munca la câmp, fiindcă