Fata intrase sfioasă-n pădure.
Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbaţi,
robuşti, rămuroşi, răsfiraţi,
cu semne vechi în piepturi, de secure.
Trezind nelămurite chemări de-mbrăţişare
trupul fetei trecea nebulos printre ei.
Copacii păreau mai masivi şi mai grei
şi-n rădăcini mai tulburi fiecare.
Râvnind, priveau cum pasul i se pierde
şi sevele, sub scoarţă, se ridicau a plâns,
dar iedera se-ncolăcea mai strâ