Ţară de veci, nepământească haldă,
Copiii noştri-n râu de foc se scaldă
Şi morţii vii aşteaptă apa caldă.
Munţii Carpaţi miros a gasolină,
A smoală şi a suflet de băşină,
La care alte dosuri se închină.
Da, şirul Munţilor Carpaţi e-acasă,
Să zboare-n lume târtiţa nu-i lasă.
Da, noi avem şi chiparoşi şi lotuşi
Plecaţi departe, să le fie bine, totuşi.
Da, mai avem câte ceva din toate
Şi vieţile în chinuri prescurtate