Există un stereotip ipocrit în viaţa noastră publică prin care ne mirăm, până la uimirea totală, la descoperirea unor lucruri care se află chiar sub nasul nostru. E ca şi când ne-am trezi într-o dimineaţă şi am ţipa pe stradă de bucurie că vedem roţi învârtindu-se sau am suna la Patriarhie să reclamăm lucrarea diavolului în apa caldă de la robinet. Cam aşa e şi apariţia lui Dacian Cioloş, ultimul ”salvatore della patria”.

Minciuna grosolană constă în ignorarea lui Dacian Cioloş