Văzând că greierul insistă
Cu cobza, la fereastra ei,
Furnica (una altruistă)
Ieşi zicându-i: – Ce mai vrei?
Ţi-am dat în orice săptămână
Câte-o zi, două, de mâncare.
Aş vrea să-mi spui cobzare, până
Când să te ţin aşa-n spinare?
– Fi bună tu vecină dragă,
Chiar dacă eu mă dau cu somnul.
Ţine-mă cam … o viaţă-ntreagă,
Că faci pomană, vede Domnul!
Cum veni iarăşi primăvara,
Furnica prinse-ambiţii noi. @N_P