Un student „burduf de carte”, cică „fără adversar”,
S-a oprit, în drum spre casă, de vorbă cu un măgar.
Ei se cunoşteau de-o vreme, nu era o noutate,
Mai stătuseră-n taifasuri despre şcoală, despre carte …
De-aceea, fiind prieteni, mai vorbeau de-o chestiune,
Mai ales că studiosul se afla în sesiune.
– Măi măgarule, cunoşti care mi-e mie valoarea,
Tu mă şti destul de bine, recunoşti care-i mişcarea,
Şti că am „calităţi grele”, super