Cum viersuia pe vârf de nuc,
El, veşnic solitarul cuc
Se pomeni aşa-ntr-o doară,
Că e curtat direct, de-o cioară:
– De ce pleci dragă, călător
Şi nu rămâi aici cu mine?
Tu pleci, eu mă usuc de dor …
Aş vrea să mă mărit cu tine!
N-ar fi problemă, sunt cioroi
Care mă vor, sunt sute, mii…
Dar vreau să iese din noi doi,
Cei mai deosebiţi copii!
– Nu înţeleg ce vrei să zici!?!
– Dar fi atent puţin, aici! @N_