Tolănit într-o ogradă, un dulău stătea la soare,
Apărându-se de muşte, plimba coada, rotocoale.
Când i se-ncintă spinarea, sau mă rog, pielea pe el,
Se dă lângă gard la umbră, târându-se-ncetinel.
Când îl deranjau curenţii, disconfortul de răcoare,
Se orienta să plece să revină iar la soare.
Toate mişcările sale le urmărea de pe gard,
O curioasă pisică, o clonă de leopard.
Câinele gândea la iarnă, la sezonul ăla rece,
Conştien