Un ţap s-a îmbrăcat în piei de lup,

Cu blana strânsă împrejur, pe trup,

Şi-a mers la stână ca să îngrozească,

Toată mulţimea blândă, oierească.

De cum văzură oile c-apare

Dihania, ca să le-apuce-n gheare,

Se puseră s-alerge, în derivă,

În ţarcul lor, cu teamă colectivă.

Nici câinii de la stână, toţi cei şapte,

N-au îndrăznit mai mult decât să latre,

Temându-se şi ei ca să nu fie

Muşcaţi şi mutilaţi, în grea urgie. @N