Prins în lanţuri ce par veşnice,
mă priveşti printre valuri,
îmi simţi nemărginirile albastre.
Vom şti vreodată
poezia din privirile noastre?
Clocotitoare putere ce trece
peste orice neînţeles!
Viaţa o laşi să-ţi scalde malurile
cele mai îndepărtate ale adâncurilor,
acolo unde-ai găsit mereu taina.
- Unde să te găsesc, inima mea?
ţi-am auzit vocea pierdută, undeva departe,
glas de cocor stins în umbră,