Pe o culme albastrã, într-un vechi castel,

Unde fluturã sãgeata, pe-un colt cam chel

Plânge si suspinã, un primar mai ros,

Care dintr-o datã face tot pe dos.

Cãci în bãtãlie, omul lui dorit,

A plecat la Centru si nu a mai venit.

Ochii sãi de bour, mari si veninosi,

Varsã lacrimi false, pe obrajii grosi,

Fiindcã aliatii s-au dezis de el,

L-au lãsat în offsaid, singur, singurel.

II

Un orologiu sunã noaptea jumãtate

Î