de Andru Nenciu

Colegii ţes declaraţii care dor. Încearcă să mai istorisească, dar se tem să nu zvârcolească sfâşietoare tragedie. Mintea le e invadată de imagini cu prietenul lor zâmbind şi gesticulând. Nu acceptă prezentul. Unii dintre ei spun că n-au lacrimi să mai plângă şi că vorbele li se opresc pe vârful limbii. Şi refuză politicos dialogul. Alţii se teleportează în perioada în care Daniel Prodan impresiona. Impresiona pe teren, dar şi în afara lui. Prin felul lui d