Într-un discurs emoţionant într-o sală înfrigurată a Academiei Române din decembrie 1987, pianista Cella Delavrancea, sărbătorită pentru împlinirea vârstei de 100 de ani, face un elogiu marilor compozitori pe care i-a apreciat şi în faţa cărora, spunea ea, „îmi fac cruce“, vorbeşte despre rolul ei „minor“ în cadrul instituţiei prestigioase şi despre ironia de ţine un discurs despre muzică în loc să se aşeze la un pian şi să cânte.