Traversez o zonă nouă a orașului, cu intervale largi, poduri cu linii elastice și oameni în ale căror gesturi se reflectă tot acest exces de spațialitate. Sunt în tramvaiul opt, merg spre TEDx Zurich și, de câteva luni, măsor timpul în lărgimi. Nimic nu se compară cu exuberanța care îmi umple pieptul de când am ajuns aici - o țară pe care o văzusem doar în fotografii, dar pe care parcă o cunosc dintotdeauna. E sentimentul visării din timpul visului, al proiecției dinăuntrul unei alte