Îi invidiez sincer pe toţi cei ce văd în profesorat exercitarea unui dar primit de la Dumnezeu, a unei misiuni sau „chemări” celeste. Eu mă mulţumesc cu vocaţia lucrului făcut la pas, a lenei, a plăcerii de a sta la umbră şi cu pasiunea iraţională sau, poate, ezoterică pentru mămăliguţă şi brânză cu smântână. Îmi aduc aminte destul de bine prima zi de școală. Tuns aproape zero, cu un breton simbolic, marcă înregistrată a lui Gică Şoric, hairstylistul satului, îmbrăcat regulamentar, în