•De la obiect blestemat la simbol al reconcilierii omului cu Dumnezeu, prin jertfa Mantuitorului
Credinciosii sarbatoresc astazi Inaltarea Sfintei Cruci, primul praznic in cinstea Mantuitorului inscris in calendarul ortodox - catolic al anului nou bisericesc, an care incepe pe 1 septembrie. Sarbatoarea pune mai intai in lumina un eveniment arheologico-istoric petrecut pe 1 august 327, cand a fost descoperita Crucea autentica pe care a fost crucificat Mantuitorul Iisus Hristos. Dupa sentinta pronuntata pe 14 Nisan (aprilie), anul 33, de Pilat din Pont, lemnul sacru avea sa zaca vreme de 300 de ani intr-o groapa de gunoi pe dealul Golgota, in afara Ierusalimului.
Cu aceeasi ocazie, au fost scoase la iveala si crucile celor doi talhari, rastigniti alaturi de Iisus. Autenticitatea Crucii Mantuitorului a fost probata, mai intai, printr-o serie de minuni, iar apoi a fost aratata poporului credincios din Ierusalim. Pe 14 septembrie 327, patriarhul Macarie al Ierusalimului a savarsit slujba de inaltare a Crucii, eveniment care a impulsionat si mai mult venerarea sa in lumea crestina. Obiect sfant, de o valoare inestimabila pentru crestini, Crucea a fost ravnita si de necrestini, recuperarea ei iscand numeroase conflicte si razboaie. Astfel, in 615, persii cuceresc Ierusalimul si fura Crucea sacra, ducand-o in capitala tarii, Ctesifon. Imparatul bizantin Heraclie o recastiga prin lupta, iar din 633 Sfanta Cruce va fi mutata pentru totdeauna de la Ierusalim la Constantinopol. Arabii ravnesc la randul lor la ea, insa va fi recucerita de cruciati.
Astazi se mai pastreaza doar o mica bucata din ce fusese descoperit in 327, iar pretiosul fragment este depus la Muntele Athos. Crucea era considerata in lumea antica un obiect blestemat, iar crucificarea, practicata pe larg de romani, echivala cu ceea ce va fi stalpul infamiei. Prin jertfa Mantuitorului,