H&M pare genul de paradis la care trebuie să ajungi printr-o experienţă infernală.

Îmbulzeala de la deschiderea unui magazin vestimentar n-are legătură cu meleurile pentru alimente mai ieftine. Sunt două canale diferite ale isteriei achizitive. Două forme de testare a apetenţei pentru lupta corp la corp şi pentru darea de buznă. Două modalităţi de revalorificare a cozii, una dintre cele mai rezistente vietăţi mitologice sub comunism (atât de rezistentă, încât cu doi ani în urmă prozatorul Dragoş Voicu a scris chiar un roman cu titlul „Coada"). Şi totodată două expresii ale traiului ciupitativ care, să fim sinceri, nu înfloreşte doar în România.

De aici încolo, planurile se despart, chiar dacă nu definitiv. H&M pare genul de paradis la care trebuie să ajungi printr-o experienţă infernală. El nu se înscrie însă în logica subzistenţei care-i însufleţeşte pe asediatorii rafturilor cu zahăr şi ulei promoţional. H&M e tentant în primul rând pentru oamenii cotropiţi de obsesia inaugurării. Lucrul care-i face pe aceşti oameni să-şi piardă ore din viaţă în faţa unor uşi nu e sărăcia, nici nevoia, ci dorinţa de a-şi îmbunătăţi palmaresul. Cine se află în prima sută de vizitatori şi prinde voucherul de optzeci de lei se poate lăuda apoi în faţa prietenilor - la telefonul mobil, prin sms sau prin viu grai, la o cafea într-o zonă şic. „Ia uitaţi, am primit şi-o insignă." Pătrunderea în magazin devine subiect de epopee, iar povestitorul-personaj are grijă să se plaseze într-o lumină favorabilă. Cu un strop de talent narativ şi de gradare a acţiunii, cumpărarea produsului cu discount ajunge să întreacă în vitejie faptele din „Chanson de Roland". Magazinul Unirea surclasează trecătoarea de la Roncevaux ca decor simbolic al curajului.

Să ne mirăm? Să vituperăm indignaţi? Nu e cazul. Programele de ştiri, cu nasul lor infailibil în materie de degradare umană, adu