Doi criminali cinici şi o victimă cameleonică sunt personajele spectacolului „Tom şi Jerry“ de la Teatrul Metropolis. Jocul de-a moartea cu viaţa este ceva mai dur decât cel al şoarecelui cu pisica.

Ucigaşul plătit Tom (Florin Piersic jr.) şi ucenicul său Jerry (Paul Ipate) aşteaptă un telefon. De la celălalt capăt al firului o voce misterioasă trebuie să le comande lichidarea lui Stanley (Laurenţiu Bănescu), o victimă care stă pe un scaun, cu capul acoperit. Pentru a trece timpul, Stanley spune bancuri care nu-i prea amuză pe cei doi asasini.

Spectacolul alternează scenele tensionate şi pline de umor cu flashback-uri neaşteptate din istoria zbuciumată a loviturilor şi a crimelor celor doi.

Violenţa e gratuită, de multă ori absurdă. Cuvintele descriu abisurile conştiinţelor criminale. Există nişte idei-cheie: nu trebuie să existe compasiune şi nu trebuie să faci rău familiei tale. În rest, poţi să omori pe bandă rulantă pe oricine altcineva îţi iese în cale.

Un spectacol „curat“, în care Florin Piersic jr. cântă rock. Uciderea victimelor e realizată cu mijloace simple, poate prea simple pentru un regizor experimentat.

Umor macabru

Decorul semnat de Tudor Prodan e simplu şi discret, foarte funcţional, cu nişte cuburi negre care se adaptează schimbărilor rapide de situaţie. Cei doi ciocli, îmbrăcaţi în costume negre şi cravate roşii, sunt coborâţi parcă din filmele lui Tarantino. Pe ritmuri rock, cei doi îşi schimbă cu rapiditate lookurile de la o scenă la alta, ipostaziindu-i pe criminalii cu sânge-rece, întotdeauna stăpâni pe ei. La rândul său, Laurenţiu Bănescu creează în compoziţia victimelor nişte personaje excelente, printre care şi o femeie producător de televiziune.

Finalul reiterează scena din deschiderea spectacolului. Dialogul este pe alocuri spumos, pe alocuri eclectic, pe alocuri plictisitor − o îmbinare par