Incapabile să guverneze în spiritul binelui public, partidele politice din România şi-au dat în schimb cu părerea asupra alegerilor din Statele Unite.

PNL şi PDL l-ar fi vrut preşedinte pe John McCain, iar PSD - pe Barack Obama. S-ar zice că psdiştii au câştigat pariul. La Bucureşti se speculează chiar că viitorul i-ar aparţine Stângii, de vreme ce americanii înşişi au ales un preşedinte de Stânga. Românii, pilotaţi intelectual de psdişti, ar trebui să priceapă şi ei şi să voteze cu partidul lui Mircea Geoană. Iar dacă ar putea vedea în domnul Geoană un Barack Obama alb, cu atât mai bine pentru candidatul din colegiul Dăbuleni.

Ca să vezi însă vreun element comun între Partidul Democrat din SUA şi PSD sau orice alt partid de stânga din Europa, trebuie să fii analfabet politic, de o superficialitate vinovată, sau să minţi lumea cu bună-ştiinţă. În primul rând, pentru că tradiţia Stângii americane nu este comunistă, cum este a Stângii româneşti actuale. Partidul Democrat nu este un fost partid comunist reşapat, cum este PSD. Nici măcar mişcarea socialistă americană din perioada interbelică nu poate oferi antecedente comune, pentru că era o mişcare anticomunistă, cum anticomunistă a fost şi mişcarea sindicală americană. Social-democraţia românească interbelică a fost şi ea anticomunistă - şi, totodată, minoritară şi irelevantă -, dar PSD nu este moştenitorul ei, ci al PCR.

Cea mai profundă incompatibilitate între Barack Obama şi partidul său, pe de-o parte, şi socialiştii din Europa de Est, pe de altă parte, rezultă însă din atitudinea faţă de proprietatea privată şi faţă de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Or, toate partidele care se declară socialiste sau social-democrate sunt de fapt succesoarele fostelor partide comuniste de guvernământ aduse la putere de tancurile sovietice. În consecinţă, toate au călcat în picioare în i