Declaratia Guvernului roman potrivit careia pentru Romania admiterea in spatiul Schengen nu este o prioritate absoluta, constituie o manevra politica menita a contracara abuzul prin care Consiliul European, cu complicitatea perfida a Comisiei Europene, face o legatura inadmisibila intre dreptul romanilor la libera circulatie pe teritoriul UE si ilegalul Mecanism pentru verificarea justitiei romane (MCV). Ea constituie echivalentul politico-diplomatic al unei actiuni de razboi. Un „razboi” provocat de politica acelor capitale care, sub acoperirea institutiilor europene, spre a-si promova agende nationale neintegrate in context european, incalca tratatele la care si Romania este parte. Un razboi in egala masura defensiv si preventiv, intrucat daca utilizarii abuzive a MCV nu i se pune capat acum, ea va conduce si la incalcarea altor drepturi, precum cele privind accesul la pietele muncii, la fondurile europene, la functiile europene etc. Intrebarea este daca o asemenea politica este justa, fezabila si viabila? Precum si cine are competenta, in functie de evaluarea atingerii acestor parametri, sa decida adoptarea ei?
Cu exceptia persoanelor care tin de domeniul patologicului (deopotriva mental si comportamental), precum Monica Macovei, in Romania nu exista nimeni care sa afirme cu subiect si predicat ca legatura dintre Schengen si MCV este corecta. Nici macar Comisia Europeana nu sustine aceasta. Or, daca respectiva legatura nu este corecta inseamna ca refuzul primirii Romaniei in spatiul Schengen, este o nedreptate. In consecinta, replierea in chestiunea Schengen ca prealabil pentru neutralizarea aptitudinii MCV de a fi folosit ca mijloc de santaj si ca preambul pentru punerea in discutie a legalitatii si oportunitatii acestuia, este justa.
Liderii PDL si ai partidelor de buzunar (deocamdata) satelite, critica tactica Guvernului pe motiv ca ea ne-ar cond