Mitu Tuţă (75 de ani) nu este un personaj cunoscut în fotbalul românesc, dar pentru suporterii Universităţii el e imens. Nea Teo, aşa cum este cunoscut printre suporterii Ştiinţei, te încântă cu poveştile lui şi ai fi în stare să-l asculţi zile în şir fără să te plictiseşti. E o enciclopedie vie.
A asistat în 1964 la meciul care i-a adus Ştiinţei promovarea în Liga I şi de atunci a fost nelipsit de la meciurile Universităţii. A trăit pe viu aproape toată istoria Ştiinţei: i-a văzut ascensiunea, gloria, dar şi decăderea. Prin faţa ochilor săi s-au perindat trofee, personaje glorioase, dar şi obscure din istoria Ştiinţei. A trăit tot şi acum a rămas fără nimic. Doar amintirile îi mai alină bătrâneţea. "Nu mă mai uit la meciuri. Nu credeam că mai pot scăpa de microbul ăsta, dar uite că s-a întâmplat din vara asta", spune trist nea Teo. Apoi îl năpădesc amintirile: "Cea mai mare bucurie a fost când am câştigat primul titlu, în '74. După aceea, pe vremea Craiovei Maxima, nu a mai fost acelaşi entuziasm la celelalte trofee, ne obişnuiserăm cu ele. Satisfacţiile erau la nivel internaţional, nu am ratat niciun meci din cupele europene. Ne duceam de la zece dimineaţa să prindem loc, cu mâncare şi apă la noi. Fotbalul românesc se mutase la Craiova. Valoarea Craiovei Maxima era recunoscută de toţi. Îmi spuneau jucătorii de atunci că şi cei de la Steaua sau de la Dinamo, când veneau pe gura tunelului şi vedeau stadionul ăla plin, le spuneau să nu le dea prea multe, să nu-i umilească".
"Dinamoviştii au distrus Maxima"
Şirul poveştii revine apoi brusc, la un moment trist. "Primul semnal pentru desfiinţarea Craiovei Maxima l-a dat Mircea Lucescu, l-a trimis pe Mircea Rădulescu la Craiova, chipurile să antreneze lotul naţional, dar de fapt să dezmembreze echipa. Fiind dinamovist toată viaţa, probabil Lucescu nu suporta ideea ca naţionala să fie făcută
