Filosoful îşi lansează sâmbătă cartea „Scrisori către fiul meu“, în care mărturiseşte unele detalii ale vieţii personale.
Gabriel Liiceanu a scris „Scrisori către fiul meu“, pe care o va lansa, sâmbătă, la Târgul de Carte Gaudemus, de la ora 14.30, la standul Humanitas. La lansare, vor participa autorul, Mircea Cărtărescu şi Dan C. Mihăilescu.
Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul în Japonia. Confesiunile ating cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care nu părem destinaţi fericirii?
EVZ: Aceste scrisori par a fi necenzurate, o mărturisire a unor detalii intime ale vieţii dv.
Gabriel Liiceanu:Orice confesiune aşezată între coperţile unei cărţi trebuie să se bucure de „prezumţia de nevinovăţie“, deci trebuie să nu mai fie raportată necontenit la persoana autorului, ci la calitatea lui de autor. Pe coperta cărţii nu scrie „o autobiografie“ şi e greu de spus cât travesti literar intră în joc în relatarea unor fapte povestite la persoana I. Cartea nu este un documentar despre mine, ci, pornind de la câteva experienţe de viaţă de obicei transfigurate, este una despre noi toţi. Problema întâlnirii cu celălalt sex, de pildă, sau problema sensului pe care-l dai unei vieţi nu sunt doar ale mele. Ale mele sunt răspunsurile şi ele pot fi confruntate cu răspunsurile celor care citesc.
De ce aţi ales această formulă de scriitură? În cât timp aţi scris scrisorile?
Îmi era mai uşor să spun ce-am vrut să spun avându-l în faţă pe fiul meu, luându-l ca partener de dialog. Dar, prin el, am vorbit de fapt cu toţi cei care deschid cartea şi, în felul acesta, fiul meu devine, ca şi mine, un personaj literar. Adevărul e că discuţiile avute cu el de la distanţă m-au provocat. Dar ele au fost numai brânciul cărţii, nu şi c
