Şeful diplomaţiei sovietice din timpul căderii Cortinei de Fier rememorează culisele pregătirii unificării Germaniei, relaţiile tensionate ale Moscovei cu România comunistă, precum şi prăbuşirea URSS Fostul ministru de Externe al URSS din timpul prăbuşirii Zidului Berlinului ocupă vila prezidenţială din Tbilisi, capitala Georgiei, situată într-o zonă înverzită a oraşului.

Şi-a păstrat reşedinţa din perioada cât a fost preşedinte al micii rebublici, chiar dacă, în noiembrie 2003, a fost răsturnat de la putere în urma Revoluţiei Trandafirilor. Aceasta avea să-l propulseze pe actualul lider georgian Mihail Saakaşvili. Reşedinţa este păzită de forţe de securitate, dar nu am putut să nu remarcăm în curte superbele exemplare de câini ciobăneşti caucazieni.

Citiţi şi:

Eduard Şevardnadze: Războiul Rece s-a încheiat în pădurile din Wyoming

Georgia, ultima frontieră a Europei

Reportaj: Georgia şi geopolitica vinului

Georgia: cursa cu obstacole a modernizării

Cauza tragediei Georgiei

Ovidiu Nahoi:Sunteţi unul dintre oamenii care au schimbat lumea. Privind în urmă, este aceasta lumea pe care v-aţi dorit-o?

Nu totdeauna evoluţiile corespund intenţiilor şi ideilor noastre. Şi totuşi, mai ales după întâlnirea de la Malta (summitul americano-sovietic din 3 decembrie 1989, n.r.), relaţiile dintre URSS şi SUA s-au schimbat fundamental. Iar una dintre urmări a fost unificarea Germaniei. Acesta, într-adevăr, a fost un eveniment mare. Dar au mai fost şi altele, cum ar fi reducerea arsenalelor nucleare. Şi arsenalul de armament clasic a fost redus cu 50 la sută.

Ion M. Ioniţă: Vestea prăbuşirii Zidului Berlinului (noiembrie 1989, n.r.) a fost o surpriză pentru dumneavoastră?

Într-un fel, eu şi Gorbaciov ne aşteptam la asta.

O.N.:  Atunci