Cărţile aruncate în apă şi fotografiate de Ileana Florescu devin stranii imagini neidentificabile, în expoziţia sa de la Sala Dalles. Expoziţia „Biblioteca scufundată“ oferă, pentru prima oară în România, posibilitatea întâlnirii cu opera unei apreciate artiste fotografe italiene, având sânge românesc şi născută în Eritreea.
Cel puţin bizar conceptul fotografiilor artistei de origine română Ileana Florescu, idee pe care a dezvoltat-o în numeroase variante pentru expoziţiile sale din Italia şi, acum, România: „Sinteza umană", „Murmură glasul mării" şi „Biblioteca scufundată" (aceasta prezentată publicului românesc, timp de câteva săptămâni, la Sala Dalles). Artista aruncă în apă (mai precis, în marea Sardiniei) diverse cărţi, aparent alese la întâmplare, pe care le fotografiază stând în picioare într-o bărcuţă. Din cauza dublei lentile, a apei şi a aparatului de fotografiat, rezultă imagini ciudate, bizare, a căror serie e greu de identificat şi mai ales greu de interpretat.
Departe de fotografia clasică, fie ea instantanee sau pre-elaborată, care-şi propune să surprindă un fragment de real şi, eventual, să reflecteze asupra lui, subiectul lucrărilor Ilenei Florescu îi permite să folosească aparatul de fotografiat ca şi cum ar face pictură. Câteodată, privitorul e tentat să uite ideea de la care s-a plecat şi că întreaga expoziţie concură la un concept unitar şi să se lase sedus de cromatica unei anume lucrări sau de ciudatele forme rezultate, de parcă ar fi vorba de pur abstracţionism.
„Cuiva i s-ar putea părea că există o misterioasă şi miraculoasă corespondenţă între cuvintele cărţilor aruncate în apă şi coloristica fiecărei fotografii în parte. De fapt, pentru fiecare carte şi pentru fiecare frază pe care o avea în minte, autoarea a căutat să regăsească în apă o formă potrivită. (...) Au căzut în apă opere pe care le iubesc şi cărţi pe care nu le-
