Asistăm la o răfuială, e o reglare de conturi. Cu caracteristici autohtone.
Scandalul „Voicu& Co" are multe faţete extrem de interesante. Nimic nu este ce pare a fi! Nişte transcrieri făcute de SRI după câteva luni de interceptări apar în presă. SRI, fireşte, a folosit vechea lege (1991) a siguranţei nationale, în numele căreia se fac şi se desfac multe în ţara asta. Organele şi-au făcut datoria. În plasă au căzut câţiva peşti mari - judecătorii care ar trebui să împartă dreptatea şi vedem că învârt diverse foloase necuvenite.
Politicieni de vârf - Voicu e general, adjunct al comisiei de apărare din Senat. În jurul lui foiesc senatori, deputaţi, şefi de filiale. Ca şi oameni de afaceri multimilionari, abonaţii licitaţiilor şi contractelor cu statul, primite contra şpagă - şpagă vedem la ce nivel. Trebuie să ne întrebăm: cum au apărut şi de unde aceste transcrieri. Dacă am afla, am şti cine se ascunde în spatele acestui scandal. Află „qui prodest" ca să ştii cine e făptaşul, zice un principiu al criminalisticii. Nu cred însă că vreodată comisiile care încearcă să verifice cum s-au scurs informaţiile vor ajunge la vreun rezultat.
Complicităţile sunt numeroase, interesele - prea mari. „Omerta" a atins în acest mediu perfecţiunea. Îmi amintesc că „afacerea Ţigareta" s-a declanşat după un fax apărut prin redacţii. Nu ştim nici azi de unde a venit. E clar că există un interes să fie stârnită presa pe un anumit caz şi anumite personaje. Se vede ca un film de serie B făcut la Hollywood în anii 1940-50. Gangurile mafiote se războiesc între ele cu sorţi schimbători. Aşa avem şi noi şansa să mai apară informaţii de primă mână şi documentele clasificate. Ele nu pot fi scoase din fişete decât de cineva care le deţine, clar.
Odată ce tu, jurnalist, ai intrat în posesia lor, trebuie să le publici chiar dacă ai dubii asupra provenienţei (adesea dubioasă) şi ai
