Juan Martin Del Potro nu este primul argentinian care scrie istorie în tenisul mondial. El a fost precedat de Guillermo Villas, unul dintre rivalii lui Ilie Năstase la supremaţia mondială în anii 70, precum şi de frumoasa Gabriela Sabatini.
De patru ori campion în turneele de Grand Slam - Roland Garros (1977), US Open (1977) şi Australian Open (1978 şi 1979) – Villas a fost primul jucătoru argentinian care a făcut legea în tenisul profesionist. Antrenat şi manageriat, o bună perioadă de timp, de Ion Ţiriac (acesta a fost, de fapt, jucătorul cu care Ţiriac a debutat ca manager de succes), Villas a rămas o figură pitorească în tenisul mondial, simpla lui prezenţă în tribune atrăgând audienţa.
Rămânând la tenisul masculin, reuşita lui Del Potro a fost anunţată de explozia tenisului argentinian de după 2000. Cea mai bună dovadă o reprezintă faptul că, în 2006 şi 2008, sud-americanii au jucat finala Cupei Davis, fiind, însă, învinşi de fiecare dată. Mai întâi de Rusia (2-3) şi apoi de Spania (1-3). Aste, după ce, în 1981, fuseseră întrecuţi, tot în ultimul act, de SUA (1-3). De altfel, alături de România şi India, Argentina este ţara care nu a cucerit niciodată Cupa Davis, deşi a disputat cel puţin două finale. Începutul anilor 2000 a fost marcat de apariţia pe scena tenisului a lui David Nalbandian, omul care a reuşit să şocheze în 2002 prin calificarea în finala turneului de la Wimbledon. A pierdut, însă, cu 1-6, 3-6, 2-6, în faţa liderului mondial din acea perioadă, australianul Lleyton Hewitt. Acum în vârstă de 27 de ani, Nalbandian a rămas în continuare în prim-plan, ocupând, în perzent, locul 14 în clasamentul mondial.
Nici la feminin lucrurile nu au stat rău pentru argentinieni. Gabriela Sabatini a făcut furori nu nu numai în afara terenului, dar şi în concursuri, acolo unde a reuşit să cucerească titlul la US Open, în 1990. A fost una dintre puţin
