De-a dreptul încântătoare evoluţia Germaniei! Marşul băieţilor lui Jogi Low a fost cel mai frumos omagiu adus fotbalului în primul week end al turneului final din Africa de Sud. Sursa: EVZ
Sigur că golurile multe iau ochii publicului avid de spectacol, dar straşnicul galop al naţionalei germane n-ar fi fost posibil fără salahoria celui care suplineşte de minune absenţa liderului Ballack: e cel alintat „Schweini”, băiatul rău de mai deunăzi care se pune acum în slujba colectivului.
În jurul lui Schweinsteiger s-a construit această echipă seducătoare, iar seriozitatea lui contrabalansează micile secvenţe actoriceşti, „îngălbenite” de arbitru, ale simulanţilor Ozil şi Cacau. Ploaia de goluri a naţionalei care-şi face treaba cu precizie tipică are şi o explicaţie devenită banală în acest ev al globalizării - duminică seara am văzut nu doar o reprezentativă germană, ci o veritabilă selecţionată mondială.
Tatăl lui Sami Khedira e tunisian, mama lui Mario Gomez e spaniolă, Mesut Ozil e turc din Gelsenkirchen, Lukas Podolski şi Miroslav Klose sunt leşi la origine, Marko Marin se trage din sârbi bosniaci, iar Cacau s-a născut în Brazilia sub numele de Claudemir Jeronimo Barreto, ca să dăm doar exemple dintre cei care au fost utilizaţi în meciul contra australienilor.
În reprezentativa lui Low e un aşa amalgam etnic încât seamănă cu portretul fotbalistului modern, schiţat de revista satirică americană „The Onion”: un jucător care evoluează în Spania după ce a trecut prin Italia, are părinţi brazilieni, trăieşte în Elveţia şi reprezintă Australia. E clar că se va ajunge la nişte naţionale ale naturalizaţilor, în care să nu fie niciun indigen.
O singură spaimă avem legată de globalizarea din fotbal: să nu devină o modă şi în afara Africii de Sud aceste nenorocite de vuvuzele! Bun, am înţeles, specific local, simbol cultu
