31 XII 1976. Fată violată de doi semetişti într-un lan de floarea-soarelui. Întâmplare folosită în Însoţitorul, cu bătaia teribilă aplicată celor doi făptaşi de agronomul Vasilescu pe care N. Manolescu, în epocă, îl considera - spre surprinderea mea - unul din cei mai interesanţi eroi literari din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu era prea grozavă. Nu ştiu ce-l făcuse pe reputatul critic să mărească brusc miza: ceva în genul unui arbitru făcând o greşeală şi care apoi fluieră în compensaţie... "Scurta" lui Manolescu în proză a fost totdeauna un inteligent şi tenace partipri politic. Mi-e greu să explic. Primul care va înţelege va fi însuşi criticul, fluierând în dublă partidă: când estetic şi când politic, în epoca dată. Exces necesar, poate, şi care născu mari romancieri de moment, de fapt, de duzină, constatându-se ulterior.

Corecţia agronomului are loc printr-un mijlocitor vajnic şi care îl bate pe violator cu ajutorul unui ştreang înmuiat într-o găleată cu motorină, la indicaţiile calme ale agronomului şef ce ar fi avut pe vremuri nişte probleme sexuale. Sabău, aghiotantul, are boală pe violatorul numit Pingilică şi care, bătut, zbiară protestând în vagonul câmpenesc pe al cărui acoperiş de tinichea se abate deodată o ploaie torenţială de iulie. Numitul Pingilică urlă, gol, în slipul lui hoţ pe care este cusută o inimioară roşie...

Scena reală însă trece, estetic vorbind, scena din carte, "prea lucrată". După ce a păţit ce a păţit, eroina nu-i denunţă de frică pe făptaşii care o ameninţaseră, ca de obicei, că o vor omorî. Azi, ziarele, televiziunea sunt pline de astfel de cazuri. Suntem chiar intoxicaţi de violuri, iar lumea visează urât. Seară de seară, pe Pro-TV ne aşteaptă porţia zilnică de orori.

Victima, pe care în realitate o cheamă Narcisa, e o fată răsfăţată, hrănită de mică de maică-sa cu porumbei pasaţi