O posibilă explicaţie a faptului că al 44-lea preşedinte al unei ţări întemeiate de stăpâni de sclavi e un afro-american: Obama vorbeşte liber, în timp ce fostul său contracandidat la prezidenţialele din noiembrie, John McCain, solicitase un prompter pentru un discurs de numai 15 minute.

Într-adevăr, discursul politicianului care devine astăzi, oficial, noul preşedinte al Statelor Unite ale Americii este de o elocvenţă care trădează, deopotrivă, studiu şi exerciţiu. Prestigiosul cotidian „New York Times“ a dezvăluit ieri şi de unde se trage darul lui Barack Obama de a-şi expune ideile frumos, plin de înţeles şi convingător - din cărţi, fiindcă Obama e un preşedinte-cititor. După cum consemnează Michiko Kakutani în articolul „Noul preşedinte şi-a descoperit vocea în cărţi“, „dragostea lui ardentă pentru lecturi nu l-a dotat doar cu rara abilitate de a-şi comunica ideile în faţa americanilor, contextualizând idei complexe despre rasă şi religie, ci i-a ascuţit şi înţelegerea faţă de propria persoană“.

Noul lider de la Casa Albă e un exemplu viu al zicerii lui W. Fusselman, „azi cititor, mâine conducător“. La început, au fost cărţile spre care l-a îndrumat mama sa şi de unde băieţelul care a făcut primii ani de şcoală în Indonezia a putut afla despre mişcarea pentru drepturi civile din America. În adolescenţă, i-a parcurs, printre alţii, pe James Baldwin, Langston Hughes sau Richard Wright, pentru ca la colegiu să se apropie de scrierile Sfântului Augustin şi de cele ale lui Nietzsche. Toate acestea l-au ajutat să înţeleagă atât ce înseamnă propria identitate rasială, cât şi lucrurile în care merită să creadă.

Pe lista de cărţi pe care le-a citit Barack Obama mai figurează - e doar o spicuire, fireşte - Biblia, piesele lui Shakespeare, „Moby-Dick“ de Melville, autobiografia lui Ghandi, romanele laureatei Premiului Nobel pentru literat