Taxa pe fite Este impusa de fiecare local care se "respecta". Dar, unde nu te duci sa fii respectat. Asta`i o chestie pe care am remarcat`o de mai multa, dar am tratat`o pana acum ca fiind nesemnificativa.
Cu alte cuvinte, iesi si tu, vineri sau sambata seara in oras, ca tot omul dupa o saptamana intreaga de munca. Si te duci intr`un bar. Sau o discoteca. Si, incerci sa nu te opresti chiar in crasma de langa blocul tau, hai sa mai mergi cateva sute de metri, ca altfel nu poti spune ca ai iesit in oras...
Si, ai doua optiuni, ajungi ori in Tudor ori in centru. Pentru ca in alta parte nu dai decat de bombe din alea cu scaune de plastic si care servesc (barurile nu scaunele) votca la trei mii suta. Bun. Ai ajuns intr`un local mai rasarit. Nu prea rasarit, ca, in functie de cat de rasarit e, gasesti niste preturi care sfideaza limita bunului simt.
Deci ajungi intr`un bar "nici prea-prea nici foarte-foarte". Unde dai p`o bere cu 10-15 mii mai mult decat la non-stop. Si, te asezi la o masa. Daca gasesti. Daca nu gasesti schimbi locatia. Pana gasesti, sau pana te saturi si pleci cu baietii acasa si iei de la non-stop o bere.
Sa zicem ca gasesti. Dar nu gasesti la "nici prea-prea nici foarte-foarte", gasesti la "prea" sau "foarte", pentru ca la alea "si prea - prea si foarte - foarte" iti trebuie masina de spart in figuri, tre sa fii imbracat la peste patru ace, alea alea. Intri in ala "prea". Care arata de obicei jalnic, da` asa`i la moda. Banci de lemn sau metal in loc de scaune, decoratiuni din fier forjat de parca bei la poarta cimitirului, arata de parca`ti cade tavanul in cap, peretii nevaruiti... etc. Dar, berea cea mai ieftina`i 70-100 de mii, cafeaua simpla incepe de la 50 si urca pana in doua trei sute de mii, iar vinurile sau taria au niste preturi care sfideaza si bunul simt si economia Romaniei.
Dupa ce te asezi, vine
