Dacă vrei să mergi vreodată la cetatea dacică de la Blidaru ai face bine să fii bine echipat şi destul de bine antrenat. O drumeţie până în locul despre care se crede că, din punct de vedere militar, ar fi fost cea mai puternică cetate a lui Decebal, merită însă efortul. Condiţia este să ai noroc de vreme bună şi să nu fie prima plimbare lungă din an. Cei doi kilometri indicaţi de jos, din satul Costeşti, ca fiind distanţa până în cetate ţi se vor părea cam şase, sau chiar opt. Blidaru

Cetatea văzută de sus

Blidaru

Intrarea sud-vestica

Blidaru

Intrarea în turnul bastion de la sud

Sursa: Remus Suciu Blidaru

Spre Blidaru nu există nici măcar un drum de căruţă practicabil aşa că şansele să fii comod şi să ajungi în cetate cu maşina sunt nule. Cum treci peste râul Grădişte trebuie să faci "prima la stânga" pe o cărare ce trece pe lângă prima casă de vacanţă, aflată tot în stânga drumului, imediat după pod.

De aici cărarea începe să urce destul de abrupt. În câteva minute eşti cu mult deasupra văii, iar vechiul motel de la Costeşti, mai noua crâşmă cu terasă şi celelalte case devin din ce în ce mai mici. Te afunzi în pădure şi-ţi dai seama că dacă ai fi nimerit după o zi cu ploaie ai fi avut aceeaşi problemă: ai fi alunecat pe covoarele de frunze peste care trebuie să treci, ori pe rădăcinile de copac pe care trebuie să le calci.

De câteva ori cărarea se abate destul de mult de la vechiul drum de căruţe, barat acum de copaci mari, căzuţi din loc în loc. Traseul este marcat cu o dungă albastră verticală însă marcajul e deficitar. Sunt locuri în care eşti nevoit să intuieşti continuarea corectă a drumului.

Urcuşul până la Blidaru durează între 45 şi 70 de minute. Depinde de câte pauze trebuie să faci (şi de câte ţigări obişnuieşti să fumezi). Pădurea îţi dă