Mihail Zaslavski, ultimul supravieţuitor al masacrului de la Odessa din 1941, a venit în România pentru a povesti cum a scăpat cu viaţă ca prin minune.
Pe 16 octombrie 1941, trupele româneşti şi cele germane au intrat în oraşul Odessa, care făcea parte pe atunci din Uniunea Sovietică (în prezent se află în Ucraina). Imediat după ocuparea oraşului, au început persecuţiile împotriva localnicilor, cu precădere împotriva populaţiei evreieşti. Situaţia acesteia s-a înrăutăţit dramatic o săptămână mai târziu, pe 22 octombrie, când partizanii sovietici au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odessa, omorând 16 ofiţeri români, inclusiv pe comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu, 46 de soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi patru ofiţeri germani de marină. În consecinţă, mareşalul Ion Antonescu a ordonat uciderea a 22.000 de persoane ca represalii, mulţi dintre ei evrei.
Prezent în România în cadrul unei dezbateri privind trecutul fascist al României, organizată de regizorul Florin Iepan, ultimul supravieţuitor al masacrului din 22-24 octombrie de la Odessa, Mihail Zaslavski (86 de ani), a povestit cum s-au derulat execuţiile, în urma cărora şi-a pierdut mama, trei surori, un frate şi o mătuşă.
Jefuiţi de vecinii lor
Zaslavski susţine că, pe 19 octombrie, soldaţii români au aliniat mulţi evrei din oraş într-o coloană lungă de trei kilometri şi i-au trimis la închisoare. Familia lui a avut doar 20 de minute la dispoziţie să-şi adune lucrurile. Coloana era formată cu precădere din femei, copii şi bătrâni, în condiţiile în care bărbaţii erau plecaţi la război. "Îl căram pe umeri pe fratele meu în vârstă de cinci ani, iar mama o ţinea în braţe pe sora mea de un an. Alături de noi mergeau alte două surori ale mele", şi-a amintit Zaslavski, care avea pe atunci 16 ani.
"Era o imag
