Strâns cu uşa de valul crizei financiare, Ministerul Sănătăţii pregăteşte o scumpire mascată a serviciilor medicale, odată cu preconizata introducere a tichetelor pentru sănătate.  Croit pe vremea când bunul fiecăruia aparţinea întregului popor, sistemul de sănătate românesc ia de la fiecare salariat şi dă înapoi când o da Dumnezeu! Strânşi la grămadă în pălăria comună a Fondului de asigurări sociale de Sănătate, banii se scurg de multe ori nevăzuţi prin vasele comunicante ale bugetului, la pensii, la salarii şi alte cheltuieli.

Pavat cu intenţii bune, proiectul tichetelor are din start o hibă majoră: obligă contribuabilul să cheltuiască în plus pentru un serviciu pentru care plăteşte deja lunar.

Fără să definească foarte clar de câte internări, analize sau medicamente poate beneficia un asigurat, în funcţie de banii pe care i-a acumulat în cadrul societăţii de asigurări numită Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, proiectul tichetelor riscă să mascheze de fapt prelungirea agoniei unui sistem falit.  

În care, spre exemplu, cel care a contribuit timp de 20 de ani, cu 5,5% dintr-un salariu foarte bun, la Fond, fără să fi fost niciodată la doctor, va plăti pentru acelaşi serviciu, acelaşi preţ cu cel plătit de cel care a contribuit doar cinci ani, cu 5,5% din salariul minim pe economie, şi care s-a internat de câte zece ori pe an.

Având totuşi marele avantaj că poate pune bazele unui sistem sănătos, proiectul tichetelor, inspirat de un studiu realizat de Banca Mondială, concluzionează că, în condiţiile în care pacienţii doresc să plătească în plus medicului, procesul ar trebui reglementat şi oficializat.

Dar coplata ambalată acum sub altă denumire ar trebui mai degrabă să reglementeze şi un pachet de servicii adaptate fiecărui asigurat în parte. Pentru că altfel, va fi doar încă o soluţie de avari