Fiindca incepe scoala, trecem in revista stirile despre educatie care ajung pe primele pagini de ziar. Impresia cu care vom ramane este aceea ca sansele unei discutii serioase despre educatie in actuala sesiune parlamentara sunt nule. Si asta in conditiile in care, in prezent, majoritatea politicienilor folosesc sistemul de invatamant pentru a-si face imagine. Dar il folosesc la fel de fals ca de obicei, excluzandu-i din toate discutiile pe parinti, cei care platesc acest serviciu si care vor de pe urma lui beneficii, echivalente in sanse pentru viitorul copiilor.

Premierul participa la vizite de lucru in teritoriu, unde vede si remarca starea lucrarilor la refacerea scolilor. Aici comenteaza pe marginea performantei diversilor primari, parand insa foarte clar ca da un semnal politic cu relevanta doar in lupta politica de la varf, unde PNL are nevoie acum de sprijinul PSD si nu de cel al PD. In acelasi timp, premierului i se transmite de catre consilieri schimbarea prioritatilor, iar acestea nu se refera la accentul pe educatie, ci la intoarcerea catre colaborarea cu democratii.

Presedintele, cu ajutorul comisiei lui Miclea, cere un pact pentru educatie la care sa adere toate partidele. Ideea nu este rea, fiindca singura cale prin care se poate face cu adevarat ceva in acest domeniu este depasirea diferentelor partinice si prin acordul general asupra unor decizii de principiu. Cerinta este insa nerealista, fiindca un astfel de pact nu poate fi semnat pana la sfarsitul anului, asa cum cere Traian Basescu, tocmai din cauza subiectelor politice in care chiar presedintele este actor principal. Dintre acestea, alegerile europene sunt cel mai mic impediment. Mai greu de depasit sunt relatiile incordate dintre PNL si PD in urma ruperii Aliantei, complicatiile date de amenintarea cu motiunea de cenzura sau dificultatile pe care un posibil referendum pe tema v